Disperarea guzganilor roşii

Mai întâi au fost sondajele care au încercat să-i convingă pe români că mârţoaga din Kiseleff hrănită cu jăratic de trei ori pe zi de către guzganul rozaliu s-a transforat într-un pur-sânge din poveste, gata să se ia la trântă şi chiar să câştige bătălia cu zmeul-zmeilor de la Cotroceni. Povestea s-a fâsâit repede, pentru că oricine a avut ochi de văzut şi urechi de auzit a sesizat că mârţoaga nu numai că nu s-a transformat precum armăsarii din basme, ba, dimpotrivă, s-a ofilit şi mai mult, spre disperarea guzganului-sforar. După zile şi nopţi de sfat, guzganii roşii au decis să treacă la planul B: victimizarea. Bazându-se pe experienţa în intoxicări publice dobândită de-a lungul anilor de către guzganul rozaliu, din e-mailurile calculatoarelor din Kiseleff a plecat rapid
către presă o aşa-zisă strategie a PSD, în care se vorbeşte de fapt de paşii pe care, chipurile, ar urma să-i facă în perioada următoare duşmanii din PD-L. Atacuri la onoarea de familist a lui Mircea Geoană, încercări de racolare a unor pesedişti, pentru ca totul să ducă în final la scoaterea PSD de la guvernare. Cu lacrimi de crocodil în ochi, pesediştii se plâng de teroarea lansată asupra lor de către Traian Băsescu şi mai-marii din PD-L. Un novice într-ale politicii dâmboviţene ar putea chiar crede strategia lansată, chipurile, pe surse de către pesedişti, dar cine a mai avut de-a face cu metodele uzitate în Kiseleff nu mai muşcă aşa uşor momelile guzganilor roşii. Dincolo de scenarii şi scenarite, un lucru e clar: corabia stă să se scufunde, iar guzganii caută motive să scape de înec. Numai că, de data asta, Mircea Geoană nu mai pare dispus să piardă doar el şi vrea să se asigure
că nu va fi singurul care se va îneca. Aşa să dea Dumnezeu!