Razboi civil estival

La ora actuala, lucrurile par sa stea cam asa: unii ministri se straduiesc din rasputeri sa demonstreze ca sunt doar incompetenti, nu si infractori (Ridzi nu a reusit, Elena Udrea si Nicolae Nemirschi fac piruete). Presedintele tarii lasa impresia ca, prin implicarea fratelui sau intr-o firma relevanta pentru comertul cu arme, intretine legaturi cu mediile dubioase – unii spun chiar "teroriste" – din acest domeniu direct din familie
, fara alti intermediari. Aceasta reaminteste dubioasa luare de ostatici si apoi la fel de misterioasa eliberare a trioului Marie Jeanne, Miscoci, Ohanesian, cu cativa ani in urma, precum si izbutita pitire a acuzatului principal, Omar Haysam, printre dunele de nisip, inseland misterios vigilenta multiplelor noastre servicii
secrete. Cine a umblat prin diverse tari, pe diverse mari, ca om al sistemului, trebuie ca si-a facut oarece cunostinte "strategice" prin lumile a doua si a treia, mai mult decat unul care nu s-a miscat de acasa. Deci totul e posibil.

Mai avem, in aceste zile, si privilegiul unui scandal constitutional de proportii, chiar daca intampinat
in general cu o anume surdina. O comisie parlamentara a fost spionata, discutiile ei neoficiale s-au dat publicitatii, iar toate aceste incalcari ale Constitutiei – cu precedente in vremea lui Adrian Nastase – au fost numai prima etapa a unei incalcari mai grave. Fiindca indata dupa aceea, fara ezitari, ministrul Mediului, anchetat de respectiva comisie, a comparut in fata membrilor ei numai pentru a declara ca refuza sa se supuna controlului acesteia. Se creeaza astfel un nou precedent periculos, in care un membru al Executivului refuza sa se supuna controlului parlamentar.

Tot acum, ministrul Educatiei a fost somat – mai mult sau mai putin voalat – sa revina la ordine, punand in aplicare versiunea reformatoare a domeniului elaborata de consilierul prezidential pe probleme didactico-pedagogice. Cum ministrul refuza, cei doi au fost pusi sa formeze o comisie guvernamentala, negociind o solutie
intermediara. Negocierile bat insa pasul pe loc. S-a discutat mult care dintre formulele reformatoare aflate in competitie este cea mai buna, ceea ce ma dispenseaza sa reiau aici chestiunea. Observ doar ca mecanismul, socotit pana astazi normal, de functionare statala este viciat de o noua procedura. Ministerului de resort nu i-ar mai reveni decat sa aplice solutii gandite in afara expertizei sale, in anturajul prezidential. Or, asta nu este bine. Consilierul de la Cotroceni, prof. univ. dr. Mircea Miclea, este un bun
profesionist, deci nu competenta domniei sale este de chestionat. Problema este ca, anterior, pe cand era el insusi ministru la Educatie si ar fi putut face tentativa inovatoare in domeniu, nu a facut-o, prezentandu-si demisia. Cat de corect, din punct de vedere etic, este sa scoti castanele din foc cu mana altuia? Bune sau rele, proiectele de reforma anterioare au fost propuse si asumate de ministrii in scaun. Daca reforma Miclea nu tine, in caz ca acum ministrul Andronescu adopta solutiile din zona prezidentiala, va raspunde ea, si nu propunatorul. Sau nu va raspunde nimeni, ca mereu pana acum.

Ce se observa in vara fierbinte a anului 2009? Ca puterile statului sunt in razboi
unele cu altele, incurcandu-se in confruntare de orgolii sau zadarandu-si profiturile personale ori de gasca, nu ajutandu-se sa rezolve problemele tarii in folosul cetatenilor. Cat mai toleram asta?